Scrisoare către cel care e obișnuit să țină cerul singur

Toți s-au obișnuit că te vei descurca. Când planurile se prăbușesc în jur, când celor dragi le este frică, când furtuna mătură reperele — toți privesc spre tine. Și tu stai neclintit, pentru că altfel nu știi, pentru că acesta este codul tău interior de onoare.

Dar eu văd ceea ce se ascunde dincolo de cumpătarea ta. Știu cât efort costă să păstrezi o față calmă când înăuntru bântuie furtuna și cum uneori îți dorești doar să taci, fără să explici nimănui motivele.

Aici nu trebuie să ții defensiva. Ai dovedit deja totul prin fapta și prin cuvântul tău. Scoate-ți armura grea la intrare. În această Casă ți se respectă amploarea, ți se ocrotește liniștea și te văd pe tine cel adevărat — fără măști, fără funcții și fără condiții.