Scrisoare despre granița pe care părinții nu trebuie să o treacă niciodată

Nu există nimic mai înfricoșător decât momentul în care le deschizi celor mai vârstnici ușile casei tale cu o inimă curată și sinceră, iar în schimb, în spatele tău, încep să se țeasă uneltiri și comploturi. Când părinții uită de neutralitate și se alătură orbește de partea fiului sau a fiicei lor împotriva celuilalt soț.

Intervenind în uniunea altcuiva, părinții sunt adesea convinși că procedează corect. Dar nu cunosc întregul adevăr și nici măcar nu conștientizează ce durere zdrobitoare, ireparabilă provoacă celuilalt om și cum schilodesc destinele propriilor nepoți, sfâșiindu-le lumea în bucăți.

Scriu această scrisoare ca o reamintire a legii supreme a onoarei de neam: nu deveniți niciodată judecători în casa copiilor voștri. Nu țeseți intrigi, nu împărțiți ceea ce nu poate fi împărțit și nu-i învățați cum să trăiască. Vocația voastră este să fiți o lumină blândă și un sprijin bun, nu o forță care distruge ceea ce nu a fost construit de voi.