Scrisoare despre puritatea codului, când inima îl întâlnește pe «Alesul» prea târziu

Nu există nimic mai dureros decât clipa în care trăiești într-o căsnicie inconștientă, atârnând de un fir de păr, înduri până la ultimele puteri — și deodată pe calea ta apare un om, și simți cu tot sufletul: el este cel ales. Este încercarea în care se pune la probă toată adâncimea onoarei omenești.

Cineva în acea secundă cedează slăbiciunii, merge spre înșelăciune și trădare, pângărind și casa sa de acum, și noul sentiment luminos. Rezultatul unui asemenea pas este întotdeauna înfricoșător: oameni care cândva au împărțit același pat își sfărâmă inimile unul altuia și se transformă în dușmani nemiloși, gata să se sfâșie reciproc, iar între ei suferă copiii.

Dar există o altă cale — calea codului moral interior, atunci când pur și simplu nu-ți poți permite să pășești într-o relație nouă prin minciună, oricât de tare ar durea inima. Alegi puritatea și te retragi. Și atunci viața vă desparte din nou pe maluri diferite — până când amândoi creșteți și deveniți cu adevărat liberi. Uneori, după o asemenea durere, omul se închide în sine atât de profund, încât se teme să mai încerce. Iar alteori soarta, așteptând ceasul purității și al libertății, readuce împreună două suflete crescute — deja fără umbră și fără piedici.