Scrisoare despre cei pe care Universul îi aduce împreună iar și iar

Destinul are un scris uimitor. Se întâmplă ca doi oameni să se vadă pentru prima dată cu mult înainte ca drumurile lor să se întretaie cu adevărat. O singură privire lungă, în care se citește o dorință evidentă de a se apropia, de a vorbi, de a invita la o întâlnire — în timp ce voi amândoi sunteți încă complet liberi. Dar în acea clipă, sfiala și timiditatea înving. Pasul nu este făcut, drumurile se despart, însă amintirea acelei priviri rămâne cumva înăuntru.

Trec opt sau nouă ani lungi. Și deodată se deschide o ușă, viața vă ciocnește din nou, iar în liniște se produce o recunoaștere instantanee, pătrunzătoare. Totul înăuntru strigă că nu este o întâmplare, dar acum ego-ul masculin, frica sau împrejurările altora nu mai lasă să fie rostite cu voce tare cuvintele simple: „Te iubesc. Am sentimente pentru tine”. Și din nou — despărțire pentru ani.

Dar Universul iubește poveștile desăvârșite. Când nu îndrăznim să facem o alegere din prima, el nu șterge sentimentul — ne oferă o șansă din nou, și din nou, și din nou. Va repeta evenimentele și vă va aduce unul la celălalt până când, în cele din urmă, veți înlătura frica și veți lua adevărata voastră decizie.